Analiză: Un nou Bing-Bang în mediere - ep.IV (pesurse.ro)

E demn de reţinut faptul că presiunea cea mai mare pentru punerea în practică a direcţiilor de dezvoltare şi sistematizare a ADR, ale medierii în primul rând, e creată de beneficiarii acestor tehnici, de justiţiabili, tot mai mulţi dintre aceştia având mari aşteptări de la noul domeniu. Oamenii nu mai vor să-şi petreacă ani întregi în procese, vor să-şi reducă riscurile şi să crească gradul de certitudine în privinţa soluţiilor, să sporească eficienţa rezolvării conflictelor, să-şi păstreze neştirbită reputaţia, să păstreze controlul asupra propriilor cauze, în loc să îl delege, să adauge valoare demersurilor lor, cu celeritate, să se încadreze în bugetele propuse, reducând costurile şi obţinând rezultate concrete. Iată de ce formula justiţiei clasice, în tribunal, e asaltată de valul metodelor alternative, venit să elibereze magistraţii de povara numărului prea mare de speţe, să le permită concentrarea pe profunzimea acestora, oferită de un necesar respiro, să le creeze premisele creşterii calităţii actului de justiţie.

Am expus cele 10 puncte ale planului de acţiune preconizat de Michael Leathes. Iată şi rezultatele previzibile ale acestui plan, în analiza sa, sau expresia a ceea ce poate fi un nou Big Bang al medierii, al profesiei de mediator:

- Domeniul va fi recunoscut pe larg ca cel al unei profesii reale, independente;

- Familia, comunitatea, mediul de afaceri şi alţi beneficiari ai medierii şi ADR vor recunoaşte şi respecta profesia pentru calitatea şi valoarea sa, dar mai ales pentru capacitatea de a răspunde nevoilor lor;

- Elevarea statutului profesiei în opinia publică va provoca părţile implicate în dispute să apeleze spontan la terţi neutri pentru a şi le rezolva, sau pentru a negocia acorduri. va scădea dependenţa de soluţiile dictate "de la vîrf";

- Părţile interesate vor apela la tehnicile ADR, inclusiv angajând mediatori, pentru a încheia acorduri;

- Respectul crescut pentru mediatori şi alte tipuri de profesionişti ai rezolvării conflictelor va duce la utilizarea sporită a medierii la nivel guvernamental, politic, în speţele care implică relaţia stat-investitor, la ONU sau la Organizaţia Mondială a Comerţului, în varii cauze de mare impact public, care implică problema drepturilor omului sau responsabilitatea corporaţiilor;

- În urma dinamicii proprii de reglementare a domeniului, guvernele nu vor avea motive să intervină în stabilirea standardelor medierii;

- Negocierile de tip colaborativ sau hibride vor cunoaşte o dezvoltare deosebită, cu tot mai multe procese de negociere bazate pe tehnici şi proceduri avansate de ADR;

- Noua semnificaţie a ADR va deveni, treptat, echivalentul înfăptuirii actului de justiţie.

Recapitulând, să spunem că analiza lui Michael Leathes impune o concluzie alarmantă: domeniul medierii suferă în acest moment de lipsa focalizării strategice şi a unei direcţii clare de dezvoltare. Nu reuşim, încă, să anticipăm sistematic viitorul. Putem corecta deficienţele printr-o mobilizare a tuturor factorilor implicaţi, practicanţi şi decidenţi din alte domenii, deopotrivă. Avem nevoie de a Viziune şi de un plan de Acţiune comune. Primul pas necesar ar fi constituirea unor corpuri profesionale naţionale în întreaga lume, apte să interacţioneze cu decidenţii guvernamentali, legislativi, etc., pentru a stabili standarde coerente, a impune un cod etic credibil, a stimula cercetarea şi constituirea propriilor bănci de date, capabile să genereze finanţare şi, mai ales, capabile să promoveze înţelegerea şi acceptarea de către public a tehnicilor alternative de rezolvare a conflictelor. Triada corpuri profesionale, factori externi domeniului interesaţi de dezvoltarea acestora, practicanţi, trebuie să devină funcţională, cu beneficii evidente. Şi acest lucru se întâmplă deja în anumite părţi ale globului. E timpul pentru un nou Big Bang în mediere, în ADR, iar condiţiile ca acesta să se producă sunt întrunite.

Există un exemplu, din păcate nu fericit, care atrage atenţia supra nevoii de organizare a unui domeniu de interes public, aşa cum este medierea, ADR în general. Acest exemplu vine din domeniul bancar. Nu e un exerciţiu prea dificil de imaginaţie acela în care să aflăm răspunsul la întrebarea: dacă bancherii s-ar fi organizat acum un deceniu pe baza unui plan unic de profesionalizare precum cel propus în cazul nostru, ar mai fi trebuit lumea să suporte criza financiară globală care bântuie încă ? Viitorul, se pare, e cel pe care ni-l construim singuri. Abraham Lincoln, Mahatma Gandhi sau Malcolm X, pentru a cita doar trei nume de notorietate mondială, sunt printre cei care au observat că viitorul e produsul viziunii şi acţiunii noastre. Michael Leathes îşi încheie prezentarea recentă de la Singapore cu o afirmaţie şi o întrebare. Afirmaţia e: "Nu ne aflăm cu capetele îngropate în nisip, şi putem vedea cu toţii ce trebuie făcut". Iar întrebarea: "De ce, pur şi simplu, n-o facem?".

Zeno Șuștac și Lucian Ristea

Inscriere newsletter

Zeno Daniel Sustac 2012