De ce s-a permis apariția medierii în România?

Am auzit recent o astfel de întrebare adresată (lui însuşi, cu voce tare) de un jurist de marcă din România. Deranjat de apariția unei noi profesii, îngrijorat de declinul propriei profesii, personajul nenumit se și vedea în postura de izbăvitor al celor care profită de mentalitatea litigioasă a românilor.
Mesajul său decriptat ar fi putut suna astfel: Nu încercați să vă rezolvați singuri litigiile sau conflictele, noi dorim ca acestea să se înmulțească și ne vom dedica acestei cauze! Evident, nu pro bono. Prin analogie, e ca și cum s-ar milita ca România să fie o țară de bolnavi pentru ca medicii să nu-și piardă obiectul muncii.
La numărul de procese în desfășurare raportat la numărul populației suntem cu siguranță campioni mondiali. Se dezbate des acest subiect în diverse medii influente dar fenomenul este tolerat de mulți ani iar semnele unei schimbări întârzie să apara.
Spiritul civic, apartenența la comunitatea europeană și glasul societății civile ar trebui să fie exponenți ai susținerii medierii în rândul societății românești și ai legislativului.
O țară în care medierea nu a intrat în conștiința civică a națiunii este măcinată de conflicte alimentate artificial în scopuri binedefinite. Toate aceste lucruri sunt normale într-o țară în care interesele unei bresle sunt mai importante decât cele ale cetățenilor. Evident, o țară de mâna a treia!
Medierea este indezirabilă pentru cei care doresc în mod obsesiv concentrarea tuturor deciziilor în mâna unui judecător, respingând posibilitatea folosirii medierii pe scară largă. Nu m-ar mira nici acreditarea de către aceştia a unei teze conform căreia cetățenii români să nu aibă dreptul de a-și asuma decizii producătoare de efecte juridice decât în prezența unui specialist în drept.
Pe final, o întrebare de bun simț adresată la modul general, nu cuiva anume...Cui îi profită existența unui număr atât de ridicat de procese pe rolul instanțelor românești? Răspunsul lesne de intuit, este și răspunsul la întrebarea cine și de ce se opune cu vehemență medierii? Facturile pentru milioanele de procese aflate în desfăşurare le plătim fiecare dintre noi în viața de zi cu zi, susținerea lor realizându-se din bani publici.
Din fericire, politicile în domeniul medierii sunt impuse de Bruxelles, există termene certe de transpunere a lor în legislația internă și sancțiuni. Și mulți ochi ațintiți asupra tânărului stat membru al UE – România, The land of choice!

Zeno Şuştac

Inscriere newsletter

Zeno Daniel Sustac 2012